Aloe Vera este o planta miraculoasa, cu multiple proprietati vindecatoare. Cura de aloe este indicata pentru tratarea astumului, cefaleei, etc
Aloe Barbadensis Miller este o planta subtropicala, una din cele 250 de specii de Aloe, cunoscuta în multe tari ca medicament popular pentru efectul sau terapeutic. Numele de Aloe Barbadensis Miller l-a primit dupa botanicul Miller care a descris pentru prima data planta Aloe din insulele Barbados.
Alti botanisti i-au dat numele de Aloe Vera Linne, Aloe Vera Lamarck. În comert, Aloe Barbadensis Miller este cunoscuta sub numele de Aloe Vera, cuvânt latin ce înseamna „Aloe adevarata”, denumire ce se datoreaza efectului terapeutic important. Planta apartine familiei Liliacee.
Planta are frunze carnoase în forma de lance, care cresc direct din pamânt cu marginile în forma de dinti de fierastrau. În mijloc, prezinta o tulpina care se termina cu flori galben-rosiatice, de forma cilindrica.
Planta cultivata are înaltimea de 75-120 cm, are 12-15 frunze late, carnoase, greutatea unei frunze fiind cuprinsa între 700-1500 grame. Marimea frunzelor depinde de calitatea solului si de conditiile climatice.
Aloe Vera contine doua substante: prima, situata sub coaja frunzei, este un lichid galben laptos, cu gust amar – aloina, folosita de secole ca laxativ si a doua – gelul de aloe, un lichid fibros situat în interiorul frunzelor. Gelul este utilizat numai de câtiva ani, cu toate ca are efecte terapeutice deosebite si este componenta cea mai eficace a plantei.
Se presupune ca planta a fost descoperita în Africa. În timp, s-a raspândit în jurul Marii Mediterane, în zilele noastre, regasindu-se în multe din tarile tropicale si subtropicale.
Planta creste natural în Africa de Nord, Est si Sud, în tarile din jurul Marii Mediterane, a Marii Rosii, în India, China si insulele Oceanului Indian. Este cultivata în insulele din Marea Caraibelor, în tari ca Republica Dominicana, Barbados, Jamaica, Puerto Rico. Mari plantatii se gasesc în Texas, California, Arizona si Mexic. Planta nu creste în zonele geografice unde temperatura coboara pentru mult timp sub zero grade.
Pe plantatiile din Texas – Rio Grande Valley, plantele Aloe sunt asezate în rânduri la o distanta de 60-70 cm una de alta, sistem de cultivare impus de mecanizarea procesului agronomic. Frunzele se recolteaza numai manual, se detaseaza sub asa numita „linie de gel” si, astfel, întreaga cantitate de gel ramâne pe frunzele exterioare, 3-5 frunze de pe fiecare planta, la 5-8 saptamâni.
Câteva specii de Aloe cu efect terapeutic
Aloe socotrina. Planta originara din insula Socotra, Yemenul de Sud, a fost mult timp cea mai raspândita specie de Aloe. Datorita efectelor terapeutice magice, negustorii arabi au comercializat-o peste tot, timp de secole, de pe malurile Marii Mediterane, pâna în China.
Aloe africana. Aloe Africana a fost cultivata de fermierii olandezi si pâna la aparitia Aloei Vera a fost cea mai cautata specie de Aloe din lume. A fost comercializata sub forma de praf sau gel uscat.
Aloe Vera (Linne / Barbadensis Miller / Vulgaris). În secolul al XVII-lea, negustorii britanici au derulat un comert de amploare, profitabil, bazat pe planta salbatica de pe insula Barbados. Efectul laxativ al frunzelor uscate era foarte apreciat.
Exista doua specii de Aloe Barbadensis, cea verde si cea albastra. Specia verde poate fi folosita în scopuri terapeutice, doar dupa 4-5 ani, cea albastra creste mai repede si ajunge la maturitate la sfârsitul celui de-al treilea an. Ambele specii au aproape aceleasi efecte terapeutice.
Aloe Ferox. Împreuna cu Aloe Saponaria, este cea mai agreata specie de Aloe a Estului îndepartat. Consumarea Aloei constituie o adevarata placere pentru japonezi, chinezi si taiwanezi. Se manânca cruda sau fiarta, miezul strecurat si condimentat se bea si se foloseste în scopuri terapeutice. În prezent, japonezii sunt cei mai mari consumatori de Aloe, în special de Aloe Vera si Aloe Ferox.
Aloe Arborescens. În regiunile sudice, desertice, ale fostei Uniuni Sovietice, creste aceasta specie salbatica de Aloe, aflata în atentia cercetatorilor rusi si a pionierilor medicinii naturiste. Efectele terapeutice au fost descrise de profesorul oftalmolog Vladimir Filatov si de biologul Israel Bekhman.
Date istorice de medicina timpurie
De la descoperirea sa, în urma cu 3500 ani, planta a fost folosita cu succes în scopuri terapeutice. Efectele Aloei erau cunoscute de marile civilizatii antice, de la persani si egipteni în Est, greci si romani în Europa, pâna la popoarele de pe continentul african si India. Planta era raspândita în Asia si zona Pacificului, regasindu-se si în folclorul japonez, filipinez si hawaiian.
333 î.e.n. În antichitate, planta a fost atât de importanta, încât Aristotel l-a sfatuit pe Alexandru Macedon sa ocupe insula Socotra, renumita pentru plantatiile mari de Aloe. Planta era necesara pentru tratarea ranilor soldatilor. Însusi Alexandru Macedon a fost ranit de o sageata si a fost vindecat de catre un preot cu ulei stors din aloe.
1000-1300 e.n. Planta uscata devine un medicament cu raspândire larga în toata Europa.
1300-1500 e.n. Planta prelucrata si uscata intra în medicina engleza pe post de laxativ si ca tratament al ranilor de la suprafata pielii. Planta uscata se importa din Africa, mai ales de pe insula Socotra.
1500-1600 e.n. Planta este adusa în lumea noua de catre cuceritorii si misionarii spanioli. Cultivata în vecinatatea bisericilor catolice, este folosita intens de misionari si populatie ca un medicament universal, în regiunea insulelor Caraibe, America de Sud si Centrala.
1600-1700 e.n. Fermierii olandezi si spanioli întemeiaza primele plantatii comerciale pe insulele Barbados si Curacao. Solutia fiarta din frunze se exporta în principal în Europa.
1700-1900 e.n. Carl Von Linne în 1720 foloseste pentru prima data denumirea de Aloe Vera Linne pentru descrierea plantei. Apar sute de articole si referinte medicale în toata lumea, descriind varietatea aplicatiilor aloei în vindecare. În 1820, este amintit oficial ca laxativ si protector al pielii în lucrarea United States Pharmacopoeia (U.S.P.).
1900 e.n. Datorita efectelor terapeutice planta se cultiva pe scara larga în regiunile calde. Frunza proaspata sau deshidratata se foloseste pentru tratarea leziunilor si afectiunilor pielii, incluzând ulcerul varicos, arsurile, dermatita si altele. În 1912, colonelul H.W. Johnson fondeaza prima plantatie comerciala americana de Aloe din Florida.
Utilizare Aloe Vera
Alergie, astm, anemie, antihelmintic, analgezic, artrite, artroze, afectiuni ale prostatei, afectiuni ale unghiilor, abcese, boli carentiale, bronsita, colita, cefalee, cistite, crampe musculare, combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei si radioterapiei, cataracta, constipatie cronica, contuzii, diabet zaharat, depresii, diaree, eczema, entorse, escoriatii, eruptii cutanate, erizipel, flictene, foliculite, furunculoze, faringite, gingivite, hemoroizi, herpes, hepatita cronica, insomnie, inflamatii cutanate, infectii fungice, întinderi musculare, ligamente, întepaturi de insecte, keratoze, keratite, orgelet, pirozis, pancreatita cronica, psoriazis, piele uscata, ragade, scleroza multipla, tuberculoza, unghie încarnata, urticarie, ulcere crurale, viroze, vergeturi, varice, zona zoster.
Cura de aloe.
Cunoscuta înca din antichitate pentru proprietatile ai vindecatoare, aloe poate fi folosita si sub forma de preparat. Cura este indicata persoanelor care sufera de : angina pectorala, astenie, astm, cefalee, eczema, ulcer, etc.
Pentru aceasta cura aveti nevoie de o planta mai batr-na de 3 ani care nu va fi udata timp de 7 zile si se tine la întuneric. Se culeg apoi frunzele prin taiere si se culege 1,5kg de frunze. Se trec prin masina de tocat carne si apoi se pun într-un borcan cu capac. Peste ele se mai pune 2,5 kg de miere poliflora si 3,5 litri de vin rosu. Se pune dupa amestecare la frigider închis ermetic. Se poate folosi din prima zi. În prima saptamâna se va consuma câte 1 lingurita de 3 ori pe zi cu 2 ore înaintea meselor principale. Apoi dupa 7 zile se va lua tot câte o lingurita de 3 ori pe zi, dar cu o ora înaintea meselor.
Cura aceasta dureaza 28 de zile.
Atentionare : în timpul acestei cure nu consumati oua si lapte sau chiar produse lactate.
